Friptura cu legume in vin la cuptor

In urma cu ceva vreme am descoperit ca o reteta pe care o foloseam doar pentru mancaruri fara carne, poate fi utilizata si pentru o friptura la cuptor. Reteta e destul de simpla. Carnea se scoate din congelator cu cateva ore inainte si se lasa la marinat putin in bere bruna sau vin. E in functie de preferinte. Noi folosim de obicei berea bruna. 

Ingrediente:

-bere pentru marinat carnea

- vin alb (1 sticla de 750 ml)

- pasta de tomate

- mustar

- 1 ceapa mare

- 200-300 gr masline

- 2 morcovi

- 2 cartofi

In Tava ce va ajunge in cuptor se pun inainte de toate cateva bucati de ceapa. Ceapa normala e ok, dar parca ceapa rosie are un gust mai bun, daca mai aveti prin casa. Taiati si cateva bucatele de morcov, pe care apoi le aruncati peste ceapa. Eu am pus si putina vegeta apoi peste ele. 

Important este sa mai aveti prin casa niste mustar. Il recomand pe cel de la Olympia. Si neaparat niste pasta de tomate, fie de casa, fie de calitate. E pacat sa strice sosul. Apoi aruncam si cateva masline in tava, urmand ca restul sa fie puse peste carne. 

Carnea se unge pe ambele parti cu mustar. Peste mustar, urmand sa vina sosul facut din pasta de tomate. 

Pasta de tomate se amesteca cu foarte putin ulei, apoi se unge bine fiecare bucatica de carne. E important ca sosul sa fie mai lichid si sa ajunga peste tot. 

La final se arunca si cateva bucatele de cartofi, iar putina ceapa, morcovi si masline. Apoi se baga putin la cuptor. Dupa vreo 10-15 minute, tava este umpluta pana la refuz cu vin alb. Noi am folosit Furmint (de la Tokaji).

Pana nu scade vinul, nici nu trebuie sa va ingrijorati. In momentul cand vinul si pasta de tomate devin un sos uniform totul este gata si carnea este perfect patrunsa. :)

Pofta buna! Claudia Maria Ungureanu-Maier - vegetarian de peste 15 ani, dar gatesc pentru fiica mea si prietenii ei si carne din cand in cand. 

Rulouri din foietaj cu sunca si cascaval

De data aceasta am vrut să vă surprindem cu o rețetă foarte simplă,ieftină, dar extrem de delicioasă și foarte rapid de preparat. Nu suntem noi experți în ale patiseriei dar nici nu trebuie, rețeta poate fi făcută și de un copil de clasa I. Da, chiar atât de simplă poate fi, și ca să vă demonstrez haideți să vedem despre ce este vorba!

Ingrediente:
- o foaie de foietaj;
- 6-7 felii de sunca;
- 150 g cascaval;
- 150 ml sos de rosii/ketchup;
Durată: 40 minute

După ce se dezgheață foietajul îl intindem și îl ungem cu sosul de roșii. Noi am folosit o variantă home-made.

După care tăiem frumos și uniform șunca în pătrățele. Am folosit șuncă de praga, dar voi puteți folosi orice fel de șuncă doriți.

Așteptând cu o mare curiozitate să vedem dacă șunca se va taia singură sau nu. Puteți ghici rezultatul!

Odată tăiată șunca o așezăm frumos peste sosul de tomate și ne concetrăm atenția asupra cașcavalului.

Noi am făcut această rețetă dimineața și credem că este cel mai bun moment al zile pentru a le servi calde familiei sau prietenilor.

După cum observați avem o mică problemă cu cașcavalul .. Nu ne mai saturăm de el din păcate, așa că am pus un extra topping de cașcaval

Acum a sosit momentul să rulăm înapoi foietajul la forma inițială. Faceți acest lucru cu puțină grijă pentru că foietajul dezghețat se poate rupe destul de ușor.

După ce l-am rulat, învelim foietajul în punga sa și punem pentru 5 minute la congelator.

Odată scurse cele 5 minute, scoateți foietajul și tăiați-l în felii de 1 cm.

Puneți o hârtie de copt într-o tava pe care așezați feliile tăiate.

Am mai adăugat puțin sos de tomate deasupra fiecarei felii pentru mai multa savoare și pentru o culoare mai plăcută. Acest detaliu este opțional.

Odată terminată așezarea în tavă se pun în cuptorul încins, la foc mediu, pentru aproximativ 25 de minute.

Verificați cam odată la 5 minute să nu se prindă de hârtie sau să se ardă pe fund.

Rezultatul îl puteți vedea și dumneavoastră, chiar este o minunație.

Sperăm să vă placă! Vă mai așteptăm pe la noi cât de curând!

Bon Apetit!

Rulouri de Pui cu Sos de Cascaval

     Știu, a trecut mult timp de la ultima postare, și nu există nicio scuză pentru absența noastră,dar sperăm că ne vom repara greșeala cu o rețetă deosebită! Iată-ne reveniți cu forțe proaspete și cu mult mai multă poftă în a găti. De data aceasta avem pregatită o rețetă care necesită puțină răbdare, nu din motivul că ar fi grea de făcut, ci pentru că trebuie să fii meticulos în pregătirea ei. De altfel verdictul pe care noi l-am pus la sfârșitul zilei este că rețeta este una pentru efect si chiar puteți surprinde plăcut apropiații dumneavoastră.

     Iată și rețeta :
Ingrediente rulouri:

• un piept de pui mare
• sunca de pui feliata
• o ceapa
• o lingurita de zahar brun
• ulei
• sare, piper

Ingrediente sos de cascaval:

• 300 gr cascaval
• 50 ml lapte
  
  Durata - în jur de 60/70 de minute în funcție de bucătar. Depinde mult cât timp alocați la început. 

Mai întâi dezghețăm pieptul de pui după care îl tăiem fâșii subțiri ca pentru șnițele.

Avem nevoie și de o ceapă pe care o tăiem mărunt, aceasta urmând să fie prăjită.

Pentru rulouri noi am folosit această șuncă de pui, dar puteți folosi și alte sortimente.

Gătitul a început așa că hai la treabă!

După cum vă spuneam tăiem pieptul fâșii ca pentru șnitele, și la fel ca și la șnitele le batem cu un ciocan pentru șnițele. Din fericire, cum suntem români, am improvizat fiindcă nu deținem un astfel de ciocan. Important este că totul a ieșit bine la sfârșit.

Călim ceapa în 2 linguri de ulei. Când ceapa s-a înmuiat, adăugăm o linguriță de zahar brun și amestecăm continuu astfel încât toată ceapa să fie cuprinsă de aroma zahărului.

A venit timpul sa pregătim și sosul de cașcaval! Punem laptele într-un vas pe aragaz și adăugăm în ploaie cașcavalul dat prin răzătoare și învârtim continuu până acesta se topește. Să nu faceți prea din timp sosul de cașcaval pentru că există riscul să devină tare în foarte scurt timp. 

Între timp pregătim rulourile pentru prăjit.

Așezăm o felie de carne, o felie de șunca după care punem o lingură de ceapă călită. Rulăm carnea și șunca cu grijă pentru a nu pierde ceapa călită și prindem cu o scobitoare pentru a nu se desface la prăjit. Procesul este destul de migălos și necesită ceva răbdare, mai ales când uneori îți alunecă carnea printre degete. 

Odată terminată aranjarea rulourilor punem uleiul la încins.

Recomandat este sa puneți îndeajuns ulei încât să acoperiți ruloul pentru a se praji uniform. Altfel există riscul să se facă mai bine pe o parte iar alta să rămână mai spre crudă. 

Sosul este aproape gata datorită muncii în echipă.

Odată făcute rulourile, le-am scos pe un șervețel să mai lase din ulei. Ele au așteptat acolo vreo 5 minuțele până s-au scurs bine și abia apoi au fost mutate pe o farfurie și ornate cu sos. 

Iată ce a ieșit. A fost absolut delicios.

Noi recomandăm rețeta cu mare încredere. Sperăm sa vă placă și să o faceți si voi!

Și ca de fiecare data am servit și un păhărel de vin cu acest preparat. De data aceasta am ales un Sauvignon Blanc demi-sec de la Domeniile Tohani.

Cu bine! Pe data viitoare!

Cartofi copti cu branza si ulei balsamic

Încă de mică am dezvoltat o oarecare pasiune pentru cartofi (preparați mai în orice fel). Unii văd că atribuie acestă poftă faptului că mă trag din Ardeal. Așa să fie? Cert e că pe la noi cartofii se mâncau mult, dar asta și pentru că mulți oameni cu pământ îi cultivau. Din fericire ei cresc foarte bine și în zona Văii Jiului, astfel că mereu m-am bucurat de cartofii proaspeți scoși din pământ de bunica mea.

La un moment dat am descoperit că și cuptorul cu microunde este o unealtă grozavă în ceea ce privește coacerea cartofilor, mai ales că nu doream să îi prăjesc în tava de la cuptorul aragazului. Așa doar îi băgăm la cuptor și în timpul acela ne ocupăm de altceva. Pentru noi, în ultima perioadă cartofii copți au ajuns un fel de mic dejun de weekend. Atunci e singurul moment când stăm la masă la micul dejun toți din familie.

Pe lângă clasica brânză cu puțin unt noi am mai adaugat ceva în farfurie. Mai precis este vorba despre un amestec făcut de ai mei din ulei de măsline și diverse ierburi și condimente (stric după gust). Astfel ne-am ales cu o minunăție de ulei balsamic, care merge de minune turnat peste brânză și peste cartofi. Chiar dacă acum e Paștele, parcă nu e weeekend fără cartofii mei copți!

Cartofii foarte bine copți.

De aici furăm doar câteva măslinuțe. Și ele merg bine alături de cartofii aburinzi.

Turnarea uleiului balsamic.

Cam așa începe o frumoasă dimineață de sâmbătă la noi! Și chiar ne merge bine apoi. Mai ales că masa este sațioasă și nu mai avem nevoie de nimic altceva toată ziua.

Ps. Dacă există doritori, pot să ofer și rețeta noastră de ulei.

Restaurant Chinezesc in Praga

În mod uimitor, eu am descoperit bucătăria chinezească în Sofia (da, în Bg) alături de un grup de francezi. Eram în primele seri din stagiul meu de Erasmus și ei mi-au propus ca după cursuri să mergem la un restaurant chinezesc de care auziseră ei. Normal că la început am fost reticentă! Am zis eu da, dar așa.. mai cu jumate de gură. Părerea însă mi-am schimbat-o destul de repede. Francezii mei m-au ajutat să mă decid repede și fiecare a luat altceva. Astfel că dintr-un foc am avut posibilitatea să gust vreo 6 feluri de mâncare! Și uite așa am ajuns să renunț și la niște prejudecăți culinare.

Așa că în a treia zi de hoinăreală prin Praga, când în jurul prânzului am găsit un restaurant chinezesc (undeva prin centru, foarte aproape de piața centrală) am zis că sigur este un semn. Alex oricum nu testase bunătățile lor așa că am zis să nu mai pierdem vremea căutând altceva și să intrăm. Ps. Mi-a plăcut faptul că aveau meniul afișat în geam, cu poze mari și cu prețuri. Astfel că știai de la început la ce să te aștepți.

Restaurantul era micuț, dar foarte primitor. Și chinezii de acolo vorbeau și engleză. Ne-a fost ușor să citim meniul și să comandăm. Am ales pui în sos dulce acrișor și porc în sos dulce acrișor. Și am luat și un mic bol de orez.

Etajul superior al restaurantului. Noi am fost *cazați* aici.

Mâncarea a fost savurată alături de o bere rece, cred că era un Kozel dacă nu mă înșel. Oricum foarte mult mi-a plăcut că la prânz aveau meniu special pentru minuturi. Alegând de acolo.. mâncarea a venit repede. Cum noi eram în criza de timp (datorită faptului că pe la 4-5 era deja întuneric) a fost numai bine!

Orezul s-a potrivit de minune cu sosul!

Și asta e intrarea in restaurant. Dacă ajungeți cumva prin Praga și treceți pe străduța lui, e bine să-l știți și să-i călcați pragul cu încredere!

Gratar in familie la bunica

Așa cum vă spuneam, weekendul trecut am fost în fugă pe la bunica mea din Buzău. Noroc că într-o oră și puțin suntem acolo și putem evada mai des. Așa că noi, clanul Ungureanu-Maier am plecat sâmbătă dimineață pregătiți de găteală către buni. E normal.. suntem tineri și mai mofturoși, așa că gătim toți ca să fim fericiți.

Pe la prânz eram deja acolo. Am zăbovit puțin la palavre, am gustat din bunătățile făcute de bunica și apoi am început să robotim și să pregătim. Cum vremea era atât de faină, nu am rezistat și am scos grătarul afară. Carnea o achiziționasem pe traseu.. voie bună check! Așa că să ne apucăm de treabă!

Ingrediente
- o caserolă de pulpe de pui
- o caserolă de piept de pui
- o caserolă de pulpe superioare pui
- ciuperci pleurotus
- boia / condimente după gust
- bere neagră (Silva merge de minune!)
- sare, malai , usturoi

Măcenicii făcuți de bunica mea! Ei au dispărut repede din peisaj.

Pieptul de pui, destul de înghețat din păcate. L-am scos cu vreo 2 ore afară din congelator și l-am acoperit cu puțină sare. A stat cuminte până am montat și am curățat noi grătarul.

De data asta am folosit pui local, adică Coco Rico. Nu am regretat alegerea deloc. Suntem fani Agricola Bacău și Coco Rico până în acest moment. Știm măcar că avem parte mereu de carne bună, proaspătă și fragedă!

După ce am dat carnea prin niște mirodenii, în cazul nostru prin boia de casă, puțină sare și piper le-am pus pe grătarul electric care între timp se încinsese. Am început cu pulpele pentru că ele necesitau mai mult timp pe grătar.

Între timp pieptul de pui se mai dezghețase. Așa că m-am gândit să-l fac mai gustos și am turnat peste el niște bere neagră. Mai încercasem așa la cuptor și mi-a plăcut rezultatul. Nu avea de ce să nu fie gustos pe grătar.

Apoi am revenit repede lângă pulpe. Nu e bine să le lași nesupravegheate, mai ales că al nostru grătar electric se încinge repede, așa că a trebuit să stau cu ele și să le tot întorc de pe o parte pe alta, ca să se facă crocante și să se pătrundă. Mai ales că nu sunt deloc fan al grătarului în sânge.

În timpul procesului e supraveghere.

Cum pulpele mai aveau puțin până să fie gata, mama a pregătit între timp și ciupercuțele, că doar avem și vegetarieni în familie. Și ele au trecut prin stratul de mirodenii înainte să facă cunoștiință cu grătarul!

Puiul pe măsură ce se făcea, era aranjat frumos pe al său platou. Știu că poate să pară multă carne, dar fiind familie mare.. se iartă, nu? Plus că eu nu m-am supărat că am avut și niște grătărel la București a doua zi!

Pieptul de pui a fost apoi tăiat fășiuțe.

Și pus pe grătar frumos. Pe deasupra am presărat din nou niște condimente. Probabil am călătorit prea mult prin Turcia la începutul anilor 2000, dar am devenit puțin pasionați de mâncarea mai picantă și condimentată.

În nici 10 minute.. pieptul a fost gata! Și datorită berii negre a avut un gust mai bun, sau cel puțin mie mi s-a părut puțin mai caramelizat față de pulpele de pui care nu suferiseră același tratament.

Ultimele secunde de stat pe grătar. Apoi, ca un copil cuminte, am curățat cât de mult am putut grătarul de grăsime, pentru a face și altceva pe el. În 7 minute totul era deja gata.

Și în final a venit rândul ciupercuțelor să se alinieze frumos pe grătar!

Mama a avut tare multă răbdare cu ele. Le-a pus frumos pe grătar și apoi le-a păzit ca să nu se ardă. Cățelul bunicuței mele a cam suferit cu grătarul nostru dar s-a bucurat de oase la final.

Între timp și bunicuța mea a făcut mămăliguța. Asta e specialitatea ei de ani de zile. Și o face bine. Cred că tata a fost cel care a bucătărit mujdeiul.

Între timp s-a făcut și pâinica noastră de casă.

Și la desert mere coapte în sobă!

Și ca weekendul să fie ideal, în grădină am găsiți și niște superbi ghiocei. Asta ca să ne convingem că primăvara a revenit cu adevărat!